De la credinta la actiune

Categories: Articole

worship  În articolul ”Primul Adam și al doilea Adam”, am văzut ce ne învață apostolul Pavel, că tot ce a stricat Adam a refăcut sau a re-creat al doilea Adam, adică Isus Cristos: din oameni păcătoși, am fost făcuți oameni drepți; din robi ai păcatului, am fost făcuți robi ai lui Dumnezeu, fapt care rezultă în sfințenie, care duce la viața veșnică. Când eram în Adam, eram robi ai cărnii, ai dorințelor trupului. Odată ce am fost tranferați în Cristos, Duhul Sfânt ne dă puterea necesară să trăim ca oameni liberi să-i slujim numai lui Dumnezeu.Teoria că noi, chiar și după unirea cu Cristos, rămânem cu natura coruptă a lui Adam, este o totală contrazicere a Cuvântului lui Dumnezeu. Prin nașterea din nou, prin unirea cu Cristos, prin care suntem o nouă creație, prin umplerea noastră cu bunătatea lui Dumnezeu și cu Duhul Sfânt ”am devenit părtași ai firii dumnezeiești” și avem absolut tot ce ne trebuie pentru a trăi, aici și acum, după voia lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, am intrat în Împărăția lui Dumnezeu și s-a instalat în noi Împărăția lui Dumnezeu și astfel este posibil să se facă în noi voia lui Dumnezeu așa cum se face în ceruri. Adam nu a avut nevoie de ”o natură păcătoasă” ca să păcătuiască. Tot ce i-a trebuit a fost o voință liberă și capacitatea de a crede o minciună. În libertatea lui, el a ales să creadă minciuna diavolului. Exact aceeași este și situația noastră, așa cum ne-o descrie apostolul Pavel: ”Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești” (Efeseni 6:12). Expresia”carnea și sângele” se referă la partea noastră materială. Duhul Sfânt ne dă toată puterea necesară să controlăm, să stăpânim dorințele trupului nostru (vezi Romani 8:12-14 și Galateni 5:22-23). Nu, dușmanul nostru nu este trupul nostru! Dușmanul nostru este format din ”duhurile răutății care sunt în locurile cerești”, adică sunt împrejurul nostru și lângă urechea noastră, ocupate să ne șoptească minicunile diavolului!

Când noi decidem să-L credem pe Domnul Isus și să trăim ca fii ai lui Dumnezeu, auzim un vacarm de voci care ne strigă: Așa ceva este imposibil; așa ceva este utopic; așa ceva este împotriva a tot ce am experimentat noi până acum; nimeni nu poate fi sfânt; nimeni nu poate fi desăvârșit; etc., etc.!

Și iată că ne aflăm în situația lui Adam din Eden: Pe cine să credem?

Ce-i de făcut? Dacă ceea ce ne spune Domnul Isus este adevărat și tot ce scrie Pavel este adevărat, ce urmează să facem noi? În primul rând, trebuie să precizăm că nu-i suficient să le credem. Credința că aceste învățături sunt adevărate nu ne afectează și nu ne schimbă cu nimic viața. Pentru ca ele să aibă impactul dorit asupra noastră,trebuie să acționăm pe baza lor. Atât învățăturile Domnului Isus, cât și cele ale lui Pavel cuprind în ele niște îndrumări, niște instrucțiuni, pe care, dacă nu le urmăm, nu le plicăm în viața noastră, în practica noastră de zi cu zi, rămân doar niște afirmații foarte frumoase, foarte mărețe, dar fără nici o valoare pentru propria noastră viață și pentru propriul noastru destin. Să ne uităm acum la instrucțiunile acestea.

În primul rând, trebuie să facem ce ne spune Domnul Isus, adică să trăim după poruncile lui. În mod practic aceasta înseamnă că trebuie să citim de mai multe ori ce ne spune Domnul Isus în predica de pe munte și de pe câmpie, să ne notăm pe hârtie lucrurile pe care trebuie să le facem de aici înainte, și pe cele ce nu trebuie să le mai facem, și să începem să le aplicăm începând de astăzi

Apoi, să recitim ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu despre idenititatea noastră în Cristos și depre toate cele pe care ni le pune Dumnezeu la dispoziție. Pentru aceasta, să re-citim articolele precedente! Să ne umplem gândirea de ceea ce ne spune Dumnezeu, apoi să luăm decizia că Îl credem pe Dumnezeu și să-L asultăm pe Dumnezeu!

Iată pașii practici pe care trebuie să-i facem.

  1. Să-L credem pe Dumnezeu că edte posibil să fim sfinți așa cum El este sfânt. Mai exact, să-L credem că este posibil să fim sfinți în toată purtarea noastră.
  2. Să-L credem pe Domnul Isus că este posibil să fim desăvârșiți, așa cum Tatăl nostru cel ceresc este desăvârșit. Mai exact, să credem că este posibil să fim desăvârșiți în dragoste, în dragostea care nu face rău semenuului său, în dragostea care se dăruie în folosul celuilalt, în dragostea care biruiește răutatea prin bunătate.
  3. Să-l credem pe apostolul Pavel că tot ce a stricat Adam a fost refăcut de Fiul lui Dumnezeu și că în Cristos noi suntem o nouă creație.
  4. Să învățăm predica de pe multe și cea de pe câmpie și să planificăm, scriind pe hârtie (!) – cum să o aplicăm în relațiile noastre în familie, la locul de muncă, etc.
  5. Să începem asăzi!
  6. Când șoapta celui rău ne spune că lucrurile acestea sunt imposibile, să-i spunem în față: Înapoia mea, satano!
  7. Când greșim, să nu dispeerăm! Ne ridicăm, ne uităm la Domnul, și auzim șoapta Lui: Se poate; începe din nou, Eu sunt cu tine!
  8. Să ținem minte că după trei zile românul se plictisește și zice: ”Am încercat, dar nu merge!” Domnul Isus îți spune: ”Cine va persevera până la sfârșit va fi mântuit!”
  9. Să învățăm să practicăm relația personală (părătșia) cu Dumnezeu, cu Domnul Isus și cu Duhul Sfânt prin citirea Cuvântului, prin meditație, prin adorație, prin dăruire de sine, prin umplere de prezența Lor, prin rugăciune, prin dezvoltarea capacității simțirii perzenței divine tot timpul (practicarea prezenței lui Dumnezeu).
  10. Să dezvoltăm cultura Împărăției lui Dumnezeu și să o practicăm în familie, în biserică, la locul de muncă, etc.
  11. Să ne hrănim în mod regulat cu Cuvântul lui Dumnezeu și cu altă literatură ziditoare și reducând drastic impactul mas-media asupra gândirii și simțămintelor noastre.

Acestea nu sunt acțiuni cu caracter temporar. Acestea trebuie să devină noul nostru mod de viață. Viața însăși este o alergare spre țel! Să perseverăm până la capăt, ca să căpătăm premiul ceresc.

După cercetările mele, singurul lucru pe care îl au Dumnezeu și satan în comun este că amândoi doresc să-și vadă chipul propriu imprimat în ființa noastră. Care din ei reușește? Chiar acum, cu cine semănăm? Și în final, vom avea oare în noi chipul celui rău, sau Chipul lui Dumnezeu? Cu cel cu care vom semăna, cu acela vom petrece veșnicia!

 

 

articol de Pastor Iosif Ton

 

 


 

 

Leave a Reply