Învăţătură greşită despre ţepuşul lăsat de Dumnezeu

Categories: Articole

tepus_pavel 

 Datorită unei învăţături greşite despre ţepuşul lui Pavel, mii de bolnavi din toată lumea au murit înainte de vreme! În Biblie nu se menţionează niciunde că ţepuşul este boală.

 
 Citeşte cu atenţie Numeri 33:55, Judecători 2:3, 1 Samuel 1:6 -7, Ezechiel 28:24, Iosua 23:13 şi vei vedea că din aceste texte reiese clar că un ţepuş, mărăcine sau spin, nu reprezintă ceva în interiorul trupului, ci întotdeauna nişte oameni răi, mânaţi de duhuri străine care lovesc mereu din afară. Din Iosua capitolul 23 reiese că acel cuvânt ebraic folosit pentru „ţepuş” are rolul de a da cititorului o ilustraţie simbolică. Pavel explică ce era acel ţepuş şi anume „un sol al Satanei”. 
 
În Galateni 4:13, Pavel vorbeşte despre ţepuş: „Ştiţi că în neputinţa trupului meu v-am propovăduit Evanghelia la început”. E posibil ca aici Pavel să se fi referit la o neputinţă fizică, dar citind scrierile lui în continuare, ele relevă în mod clar că această neputinţă nu a persistat. Cel mai probabil, această neputinţă consta în rănile nevindecate încă pe care le primise în timpul prigonirilor pentru Cristos (Galateni 4 :14-15). Pavel şi-a arătat aprecierea faţă de galateni pentru faptul că n-au manifestat nici dispreţ, nici dezgust faţă de ceea ce era o ispită pentru ei în trupul său. Dezgustul despre care aminteşte Pavel putea fi produs, foarte probabil, de trupul lui plin de răni, iar dispreţul de faptul că Pavel era slăbit, rănit si arăta, la un anume moment, ca un om fără prea multă valoare. Ispita consta în evitarea suferinţelor la care s-ar fi putut expune credincioşii din Galatia, slujindu-l pe Cristos, dar văzându-l în acelaşi timp pe Pavel în această situaţie. În niciun caz nu putea fi vorba, aici, de un defect la ochi, deoarece ochii lui fuseseră odată vindecaţi de Isus, la rugăciunea lui Anania (Faptele apostolilor 9 :18).
 
            La ceva vreme după ce a devenit apostol, Pavel scrie celor din Corint (1 Corinteni 11: 30): „Căci de aceea sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi şi nu puţini dorm”.
Dacă ţepuşul lui Pavel ar fi fost o boală fizică sau o neputinţă, atunci probabil cei din Corint i-ar fi dat un răspuns legat de aceasta. Dar tu, de ce eşti neputincios sau bolnav? Pavel le-ar fi spus probabil, corintenilor, „eu am un ţepuş…”, iar cei din Corint i-ar fi scris înapoi „şi nouă, de asemenea, ni s-au lăsat ţepuşuri…”.
 
Pavel a făcut distincţie între darul vindecării şi darul minunilor. El nu credea că fiecare om se va vindeca instantaneu; reiese clar din Cuvânt că pe Trofim l-a lăsat bolnav, despre Epafrodit scrie că a fost bolnav aproape de moarte pentru că a lucrat mult pentru Evanghelie şi nu s-a vindecat imediat.
Pavel nu era fanatic în ceea ce priveşte vindecarea naturală, care este la fel de dumnezeiască ca şi minunile. Şi lui Timotei i-a spus că pentru desele sale îmbolnăviri de stomac, să mai ia câte puţin vin. Pavel a dat de înţeles că, cei care sunt bolnavi, trebuie să creadă personal în vindecare. Abia după ce a văzut că ologul are credinţă, i-a spus acestuia: „Scoală-te, ridică-te în picioare! ” şi aceasta pentru că a văzut că avea credinţă să fie vindecat. Isus Însuşi n-a putut să facă nicio minune în Nazaret, din cauza necredinţei unora!
 
Tepuşul
Într-o împrejurare, Pavel le scrie galatenilor, declarând în mod uimitor cum Cristos ne-a eliberat de sub blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi (Galateni 3:13). În blesteme sunt cuprinse toate felurile de boli şi de răni cunoscute şi necunoscute, scrise şi nescrise în Biblie (Deuteronomul 28:61). Dacă Pavel ar fi avut vreo boală fizică, starea sa s-ar fi contrazis cu declaraţia de mai sus -Cristos ne-a eliberat de sub blestemul Legii-, deoarece parte din blestem ar fi fost încă peste el, prin acea boală. Galatenii ar fi sesizat acest fapt şi i-ar fi atras atenţia asupra lui.
 
În Galateni 2:20, Pavel declara că, Cristos trăieşte în el. Putea, oare, în acelaşi timp, să trăiască în Pavel atât Cristos, cât şi boala? Pot oare, în acelaşi timp, lumina şi întunericul să opereze într-un un om plin cu Duhul Sfant, cum era Pavel? (1 Ioan 1:5, 2 Corinteni 6:14b)
În Filipeni 4:13, Pavel declara: pot„ totul în Cristos” … „numai că nu vă văd aşa bine”, ar fi trebuit să adauge, dacă avea probleme de vedere! Indiferent la ce se referă anumiţi teologi când vorbesc despre ţepuş, trebuie să admitem cel puţin 2 lucruri: 
 
1.ţepuşul nu l-a limitat niciodată pe Pavel în slujirea lui, el putând face orice fel de slujire la care îl chemase Dumnezeu şi 2. Pavel a lucrat pentru Cristos mai mult decât oricine.
Întreabă-te: cât de mult te ridică ţepuşul tău deasupra celorlalţi sau ce revelaţii minunate ţi s-au descoperit, de a fost nevoie să primeşti şi tu un ţepuş?
 
Ţepuşul lui Pavel sparge balonul credinţei mai mult decât orice alt contraargument vis-a-vis de vindecarea divină. Fericit este cel ce nu cade în această groapă ţepoasă! Firea cade, dar duhul cunoaşte adevărata cale!
 
Are oare, Dumnezeu, ţepuşuri secrete în Templul Său -trupul nostru-, ţepuşuri constând în boli? Este oare voia Lui ca-n Templul Său să rămână boli? Răspunsul logic este „nu” (Matei 21:14). Este voia lui Dumnezeu ca parte din blestem -orice boală (Deuteronomul 28:61)- să se manifeste în Templul Său? Răspunsul este „nu”! Cristos a venit să strice lucrările diavolului (1 Ioan 3:8, Ioan 10:10, Faptele apostolilor 10:38). El a venit să ne elibereze de sub blestemul Legii şi consecinţele sale. 
 
Dacă tu crezi că Dumnezeu vrea să te lase bolnav, nu uita că întotdeauna ţi se face după credinţa ta! (Matei 8:13, Matei 9:29, Marcu 10:52, Luca 8:48, Luca 17:19), indiferent dacă ea este focalizată pe Isus sau pe ţepuşuri secrete.  Totuşi, voia Lui este ca omul SĂ FIE VINDECAT! (Luca 5:12, Evrei 13:8, Matei 4 :23-24, Matei 8:16, Matei 9:35, Matei 12:15, Matei 14:14, Matei 14:36, Matei 15:30, Matei 19:2, Matei 21:14, Faptele apostolilor 10:38)
Cuvântul Domnului afirmă că, credinţa vine în urma auzirii şi acest lucru este ceea ce trebuie să se întâmple: credinţa se produce prin auzire şi acceptarea adevărului descoperit. Orice „adevăr” descoperit dar care nu produce credinţă, nu este de inspiraţie divină! Imaginează-ţi un bolnav care aude că Pavel, deşi era sfânt, a fost ţinut bolnav de către Dumnezeu. Acest mesaj nu produce credinţă în bolnav, ci multă îndoială, nesiguranţă, confuzie, neîncurajându-i credinţa să lucreze. Acest concept nu face parte din Evanghelie -pentru că nu este o veste bună-, Evanghelia însemnând „vestea bună”. Vestea bună este că jertfa lui Isus e atotcuprinzătoare, acoperind toate nevoile oamenilor dispuşi să calce pe tărâmul victoriilor împlinite.
     Dacă Pavel cheamă Numele Domnului ca să fie vindecat de boala sa şi nu primeşte vindecare, în ciuda credinţei sale, înseamnă că afirmaţia lui Isus nu e valabilă oricând –facă-ţi-se după credinţa ta (Marcu 10:52)-, nefiind posibil totul prin credinţă, cum declara Pavel -pot totul în Cristos, care mă întăreşte (Filipeni 4:12). Pavel era un om al credinţei (2 Corinteni 5:6-7, Evrei 10:38-39).
      În Faptele apostolilor 9:4 Pavel cade la pământ, Îl vede şi-L aude pe Isus întrebându-l: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?”, la care Saul întreabă: „Cine eşti Tu, Doamne?”, iar Domnul îi răspunde (vezi versetul 5): „Eu sunt Isus, pe care-l prigoneşti! Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş!” Să ne gândim la ce făcea Pavel în acea vreme: îi prigonea pe creştini. Ce făcea Penina cu Ana? O înţepa deseori, făcând-o să se mânie, prigonind-o cu vorbe grele (1 Samuel 1:6-7). Ce făceau străinii neizgoniţi de către evrei şi rămaşi în Canaan? Îi înţepau pe evrei (Numeri 33:55, Judecatori 2:3, Iosua 23:13)! Ce făcea voievodul Tirului –Satan- cu casa lui Israel? O înţepa şi-i aducea durere, printre toţi cei ce-l înconjurau şi dispreţuiau (Ezechiel 28:24). Ce făcea Pavel cu creştinii din Damasc? Ce era Pavel pentru ei, înainte de convertire? Îi prigonea, îi înţepa, le aducea durere, fiind ca un ţepuş pentru ei. Isus îl întreabă pe Pavel: ţi-ar fi greu să loveşti înapoi, cu piciorul, într-un ţepuş? Ce însemna aceasta? Răspunsul e clar: ţi-ar fi greu ca, ceea ce te pregăteşti să faci tu altora, să ţi se facă ţie? Ţi-ar fi greu să ţi se întoarcă situaţia în care îi pui tu pe copiii Mei, ca s-o experimentezi şi tu? Era însă prea timpuriu pentru Pavel, să dea răspunsul la această întrebare. După mai mulţi ani, Pavel a înţeles despre ce-i vorbea Isus şi a putut răspunde că într-adevar îi era greu -vedem aceasta în cererea sa repetată pe care i-o aduce lui Isus, rugându-L de trei ori să-l elibereze de această suferinţă. Într-adevăr, Pavel era încercat prin foc cu patimile lui Cristos (1 Petru 4:12-13), împlinind în trupul său ce lipsea Bisericii din suferinţele lui Cristos; scopul ţepuşului lui Pavel era să îl ţină smerit. Bătăile repetate de care a avut parte (2 Corinteni 11:24-25) au, într-adevăr, capacitatea de a frânge duhul, de-a zdrobi eul, mai ales când sunt aplicate în public. Aceste umilinţe pot jefui chiar şi pe cel mai mândru om, de eul său, depersonalizându-l prin umilirea repetată în public. Astfel, Pavel ajunge să declare că puterea lui Cristos e făcută desăvârşită în slăbiciune -slăbiciune din perspectiva oamenilor, însă glorie din partea lui Dumnezeu-.
          Privind dintr-un unghi neutru scena în care atât Pavel, cât şi Isus au fost umiliţi peste măsură de mult, oricine ar fi putut spune că aceşti oameni sunt slabi, pentru că n-au răspuns prigonitorilor lor cu aceeaşi monedă. Da, slabi în ochii oamenilor, însă tari în ochii lui Dumnezeu! Pavel afirma în 2 Corinteni 11:20: „dacă vă robeşte cineva, dacă vă mănâncă cineva, dacă pune cineva mâna pe voi, dacă vă priveşte cineva de sus, dacă vă bate cineva peste obraz, suferiţi! Spre ruşinea mea o spun că am fost slab” (versetul 21). E evident că aici nu se face referire la o boală.
          În Galateni 4:13, Pavel le aminteşte galatenilor că le-a propovăduit Evanghelia pentru prima oară în neputinţa trupului -lucru dovedit, de fapt, în Faptele apostolilor 14:19, unde este menţionată pentru prima dată o bătaie soră cu moartea, aplicată lui Pavel: împroşcat cu pietre, crezut mort de iudei, târât afară din cetate-. După ce ucenicii l-au înconjurat, Pavel s-a ridicat printr-o minune şi a doua zi a intrat în Derbe –o cetate din partea de sud a Galatiei-, atunci vestind Evanghelia pentru prima dată, în acel loc.
          Isus a înviat din morţi, iar urmele rănilor Lui au fost văzute după cateva zile de Toma; la fel, Dumnezeu îl ridică pe Pavel, însă îngăduie ca urmele rănilor provocate de bătăi să rămână pe trupul său pentru o vreme. Unii oameni chiar l-au necăjit pe Pavel pentru aceasta -Galateni 6:17: „De acum încolo, nimeni să nu mă mai necăjească pentru că port semnele Domnului Isus pe trupul meu!”-. Totuşi, credincioşilor din Galatia Pavel le arată aprecierea sa pentru faptul că nu au arătat nici dispreţ, nici dezgust faţă de aceste răni ale lui care puteau, totodată, constitui o ispită pentru ei în a se opri din lucrarea Domnului, cu scopul de a evita situaţii similare cu cea ale lui Pavel (Galateni 4:14).
          În acelaşi context, Pavel îi apreciază pe galateni (versetul 15) pentru compasiunea lor faţă de el, văzând că ei ar fi dat totul pentru el, până şi ochii. Acum, imaginându-ţi că Pavel a fost bătut cu pietre, poţi înţelege că probabil ochii lui erau afectaţi –nu mai arătau ca înainte de a fi bătut-, însă acest lucru nu a lăsat urmări pe viaţă în trupul lui –în ochii lui- (vers. 13).
          Dacă unii oameni susţin, totuşi, că Pavel ar fi avut probleme cu ochii, trebuie să ţină seama de trei lucruri: 1. Pavel n-a fost împiedicat să-şi exercite meseria de confecţionat corturi –ceea ce necesita o vedere bună-; 2. ochii lui au fost vindecaţi complet când Anania s-a rugat pentru el (Faptele apostolilor 9:18); 3. cei bolnavi căutau să-l atingă pe Pavel pentru a fi vindecaţi, fără a avea nicio reţinere. Dacă Pavel ar fi avut un defect vizibil la ochi, ar mai fi avut bolnavii curajul să se apropie de el, pentru a cere vindecare? Probabil că nu!
          Isus a trecut prin experienţe asemănătoare, însă cu o intensitate mult mai mare: şi El a fost slab, … şi El a fost răstignit prin slăbiciune (2 Corinteni 13:4), slab în ochii oamenilor, considerat fără valoare, fără personalitate, dispreţuit şi părăsit, dar tare în ochii lui Dumnezeu, fiind dispus să meargă până la capăt! Aceeaşi slăbiciune era şi ţepuşul lui Pavel. Atât natura umană a Domnului Isus cât şi cea a lui Pavel au experimentat durerea respingerii şi-a torturii şi Isus, anticipând aceste lucruri în grădina Gheţimani, face o cerere asemănătoare cu a lui Pavel: „dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta!” De trei ori a făcut-o Isus, de trei ori a făcut-o şi Pavel. 2 Corinteni 13:4 relatează: „în adevăr, El a fost răstignit prin slăbiciune, dar trăieşte prin puterea lui Dumnezeu. Tot astfel, şi noi suntem slabi în El, dar prin puterea lui Dumnezeu vom fi plini de viaţă cu El, faţă de voi”.
          Când Biblia vorbeşte despre slăbiciune se referă la prigoniri, suferinţe, dar mai ales la o atitudine nerăzbunătoare, care dă impresia celor din afară că prezintă un om slab, fără personalitate.

Nu  poti ignora Biblia în ceea ce priveşte subiectul vindecării, punând în umbră:

  • Numele răscumpărător şi al legământului „Iehova-Rafa”?
  • Legământul de vindecare al lui Dumnezeu?
  • Învăţătura şi făgăduinţele de vindecare în Vechiul Testament?
  • Precedentele de vindecare stabilite pe tot parcursul Vechiului Testament?
  • Cuvintele, învăţătura, poruncile, promisiunile şi vindecările lui Cristos prin care El ne-a descoperit voia lui Dumnezeu pentru trupurile noastre?
  • Darurile de vindecare, credinţa şi minunile instituite în Biserică de Duhul Sfânt?
  • Porunca dată Bisericii de a-i unge cu untdelemn pe cei bolnavi?
  • Faptul că Cristos a purtat păcatele şi bolile noastre în locul nostru?
  • Faptul că Cristos, în vremea în care Se afla aici pe pământ i-a vindecat pe „toţi cei care s-au atins de El” şi că „Isus Cristos este acelaşi ieri, azi şi în veci”?
  • Faptul că mii de bolnavi au fost vindecaţi în mod miraculos de puterea lui Dumnezeu din vremea apostolilor până acum şi că în zilele noastre mii de oameni sunt vindecaţi de boli incurabile în aproape fiecare ţară din lume?
 
          Ca şi concluzie, este uşor de observat că Biblia, de fiecare dată când vorbeşte despre ţepuşuri, spini, mărăcini sau ghimpi nu vorbeşte despre boli, ci despre oameni din afară prigonind –deranjând- creştinii.

Leave a Reply