Lipsa cunosterii voii Lui Dumnezeu referitor la boală!

Categories: Articole

necunostere_vindecare

 Dacă trupul lui Cristos este Biserica, oare Dumnezeu vrea ca trupul Lui să fie bolnav? Nu vrea mai degrabă ca fiecare parte a acestui trup să fie vindecată? Şi dacă n-ar vrea, atunci de ce porunceşte: „Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii Bisericii; şi să se roage pentru el!”?  (Iacov 5:14).

 
Cristos a venit să facă voia Tatălui. Şi acest fapt, că a vindecat pe fiecare om care a venit la El, nu înseamnă că voia lui Dumnezeu cu privire la trupurile noastre este ca ele să fie vindecate? Când a spus în Ioan 14:12-13 că acei ce vor crede vor face şi ei lucrările pe care le-a făcut El, nu a dat Isus un răspuns celor care se opun vindecării divine?
 
Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să strice lucrările diavolului (Faptele Apostolilor 10:38); ar fi renunţat El la această lucrare, pentru care a transpirat sânge în Gheţimani şi la care n-a renunţat nici la Golgota? 
 
Nu cumva crede cineva că El vrea ca astăzi, lucrările diavolului să aibă continuare? Credeţi că voia lui Dumnezeu este ca cineva să aibă cancer? Să rămână sub blestem? Oare nu a luat El, blestemul nostru (Galateni 3:13-14) -în care este cuprinsă şi boala (Deuteronom 28:61)-? 
 
Oare mai poate lucrarea diavolului să rămână în trupul lui Cristos? Evident că nu, căci mădularele/membrele lui Cristos nu pot rămâne bolnave! Nu ştiţi că voi sunteţi trupul lui Cristos? Isus nu a trimis pe nimeni să vestească Evanghelia fără să le spună, cu aceeaşi ocazie: „vindecaţi bolnavii”. Deci Evanghelia Deplină trebuie vestită!
 
Iată mărturisirea unui frate care a fost vindecat: 
„mai mult de 11 ani am purtat ochelari foarte tari: din 6 în 6 luni trebuia să-i schimb. Dacă puneam ochelarii jos câteva minute, începeam să am durere mare de cap. Şi nu mai deosebeam nici înfăţişarea oamenilor. Totul era ca în ceaţă. M-am dus la adunarea frecventată de fratele B. şi Domnul a început să Se ocupe de mine. După ce am ascultat de mai multe ori Evanghelia am păşit înainte, spre altar, ca să fiu vindecat. Fratele B. s-a rugat pentru mine şi am fost vindecat imediat. Mi-a dat o hârtie pe care era scris ceva şi am putut să citesc tot! Timp de două ore am văzut clar, normal. Iar dupa două ore, dintr-o dată totul a devenit ca înainte. Şi încă şi mai rău. La fel şi în ziua următoare. Cei din jurul meu au început să-mi spună să îmi pun ochelarii înapoi, ca să nu orbesc de tot. Dar slavă Domnului că nu mi i-am pus înapoi, deoarece am avut încredere în El, în Domnul! În a doua zi, dimineaţa, ochii mei erau din nou funcţionali şi au început să se întărească. Şi astăzi sunt complet sănătos. Am uitat să spun că în acel timp când am fost încercat, numai Biblia am putut s-o citesc. Nimic altceva. După ce Dumnezeu m-a vindecat minunat, m-a şi botezat cu Duhul Sfânt şi de atunci aceasta este ceva progresiv. Îl laud pe Domnul pentru aceasta, căci vindecarea este parte din Evanghelie! De când m-a vindecat Domnul, niciodată nu m-a mai durut capul”.

 
O femeie mărturiseşte că:  
cancerul ajunsese la un moment dat să-i mănânce faţa şi buzele şi i se vedeau şi dintii. După ce s-a rugat fratele B., puterea lui Dumnezeu a trecut peste ea şi ea a început să strige: „Am fost vindecată! Am fost mântuită!” Mergând spre casă,  tot striga; aproape toată noaptea a strigat, iar când s-a trezit a doua zi, a continuat să strige de bucurie. Când fiica ei i-a adus micul dejun, i-a spus: „O, mamă!” şi a fugit la oglindă unde a văzut că pe faţa ei începuse să crească piele nouă. Când a văzut această minune a început să strige iarăşi, aşa că au venit vecinii să vadă ce s-a întâmplat, cărora le-a mărturisit ce a făcut Dumnezeu în viaţa ei. Această femeie a fost vindecată într-o zi de vineri, iar sâmbătă dimineaţa a început să mănânce cu linguriţa şi cu furculiţa, aşa cum făcea înainte de-a fi fost bolnavă. Duminică s-a dus să se boteze, căci a auzit o voce lăuntrică: „Intră în apă!” Fratele B. i-a explicat ce înseamnă aceasta, după care ea s-a supus şi a fost botezată în apă.

 
 E foarte important cum te raportezi la cuvântul tău… în ceea ce priveşte timpul. Dacă dorinţa inimii tale o pui la timpul viitor, ea nu va deveni realitate pentru tine! Atunci, de fapt, spui: „Eu o să primesc vindecare. Ştiu că Cristos a purtat bolile mele şi am dreptul la vindecare…” Aceasta nu are efect pentru boala ta! Cu cuvintele tale te-ai limitat! Dar dacă afirmi: „Ştiu că El a purtat bolile mele şi Îi dau slavă cu recunoştinţă, căci prin rănile Lui am fost vindecat!”, această mărturisire va lucra pentru tine! 
 
 Când ai înţeles mântuirea din punct de vedere legal şi din punct de vedere experimental, ai rezolvat deja cea mai grea problemă. Partea legală este ceea ce a făcut Dumnezeu pentru tine în Cristos. Partea dătătoare de viaţă este ceea ce face Duhul Sfânt în tine, prin Cuvânt. Când începi să acţionezi pe baza Cuvântului şi să mărturiseşti că stăpâneşti lucrul cerut, atunci ajungi pe terenul făgăduit! Majoritatea cântecelor creştine sunt compuse cu referire la timpul viitor sau la timpul trecut. Conducătorii noştri ne spun ce ar trebui să devenim şi ce ar trebui să facem. Ne mai spun şi ce ar trebui să obţinem cu sârguinţă, dar rareori ne spun cum putem obţine acele lucruri…
 
 Când am cântat „eu mă predau cu totul… şi totul este pe altar”, nu ne-am dat seama că noi, de fapt L-am primit pe Cristos ca Mântuitor şi L-am mărturisit pe El ca Domn! Dacă ai făcut aceasta, nu mai ai ce să-I predai, pentru că déjà I-ai predat totul, recunoşti că ai fost răscumpărat. Tu Îi aparţii Lui… Nu numai că Îi aparţii Lui cu încuviinţarea ta, dar Îi eşti ca o soţie care şi-a dat acordul în timpul căsătoriei. Ea se predă acelui bărbat şi nu repetă zi de zi ceremonia de căsătorie. Cel credincios aparţine lui Cristos. Între cei doi se crează o unitate veşnică, odată pentru totdeauna. Această unitate e exprimată în Biblie la timpul trecut şi ştim astfel că această lucrare a fost terminată atunci când ai primit viaţa veşnică şi ai devenit o făptură nouă în Cristos Isus, când ai recunoscut această realitate! 
Tu eşti zilnic încunoştinţat că eşti una cu El. El este al tău şi tu eşti al Lui. Tot ce a finalizat Isus prin jertfa de înlocuire, este al tău! Nu trebuie să te lupţi să primeşti aceste lucruri! Nu trebuie să te predai, să te jertfeşti pentru aceasta! Pentru că toate acestea îţi apaţin ţie, tot aşa după cum mâinile şi picioarele tale sunt ale tale! 
 
„Iar a Celui ce prin puterea care lucrează în noi poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim -în originalul grecesc „putere” înseamnă „capacitate”-…” se poate traduce: „după capacitatea lui Dumnezeu care lucrează în noi”(Filipeni 2:13), „ căci Dumnezeu este acela care lucrează în voi”… şi care ne-a făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou (2 Corinteni 3:6).
 
 Dacă Dumnezeu este în tine, atunci şi sursa puterii este în tine. Dacă El este în tine, te predai capacităţii Lui şi te laşi călăuzit, eşti asigurat cu tot ce ai nevoie, gata pentru a te folosi de ceea ce ai nevoie. După ce ai fost născut din nou, te-ai făcut părtaş naturii dumnezeieşti şi eşti copilul Său. Această acţiune e la timpul trecut. Noi suntem acum în Cristos, suntem una cu El, o mlădiţă din Viţă. Tu ceri ca Duhul Sfint să ia în posesie făptura cea nouă… dar tot ceea ce înfăptuieşte Dumnezeu în tine, în făptura ta cea nouă, este dătător de viaţă. Când înţelegi diferenţa dintre partea legală şi partea dătătoare de viaţă a Legământului, poţi să beneficiezi de ceea ce a făcut Isus pentru tine, poţi să te bucuri pentru ceea ce face Duhul Sfânt în tine prin Cuvânt şi pentru ceea ce face Isus în prezent pentru tine, la dreapta Tatălui.
 
 În general, eşecurile credincioşilor se datorează faptului că nu au o înţelegere clară a statutului lor în Cristos (cine sunt ei în Cristos).
Când poţi afirma despre tine însuţi din toată inima: „eu sunt o făptură nouă, am natura lui Dumnezeu în mine, sunt părtaş firii Lui şi, ca să pot umbla în dragoste, trebuie să îngădui ca natura Lui să domine în mine”, dacă te întrebi: „Cum pot să fac aceasta?”, răspunsul e: „Simplu, …începe doar să pui în practică şi să înfăptuieşti ceea ce deja şti, pe baza Cuvântului”.
 
 Ştii? Este o dovadă a credinţei aceea de a înfăptui ceea ce îţi cere El să faci. Nu există credinţă fără fapte! Dacă treci la fapte, începi să-ţi ocupi locul ca fiu sau fiică în familia lui Dumnezeu.         
Ai la baza acţiunilor tale Cuvântul viu, tronul Său şi pe Însuşi Dumnezeu! Eşti în siguranţă deplină! Când aceste lucruri îţi vor deveni clare ca şi adunarea sau scăderea, atunci mărturisirea ta va răsuna cu curaj, fără nicio urmă de frică. Vei avea curajul să spui lumii cine eşti şi ce eşti în stare să faci! Vei putea spune cu curaj: „când eu mă rog, Tatăl mă ascultă!”
Nu te teme să spui: este mai mare Cel ce este în mine, decât orice împrejurare care ar putea apărea împotriva mea, fiindcă eu domnesc în Cristos, deasupra împrejurărilor” (Romani 5:17); „am recunoscut acea realitate -că El este în mine- şi sunt conştient de acest fapt. Cuvântul Lui înseamnă exact ceea ce spune. Isus este acum Domnul meu şi, cu ajutorul Duhului Sfânt, clădesc în mine realitatea Cuvântului. Deci, ceea ce se clădeşte în mine este dătător de viaţă. El Însuşi Se zideşte în mine. El şi Cuvântul sunt una”. Odată ce Isus Se zideşte pe El Însuşi în tine, El zideşte în tine şi credinţa şi înţelepciunea Lui (1Corinteni 1:30). Isus a fost făcut de Dumnezeu, înţelepciune pentru noi… Şi după cum inima se alimentează cu aceste lucruri reale din Cuvânt, mintea se înnoieşte şi ajunge în uniune (părtăşie) cu duhul născut din nou. Aceasta înseamnă că tu, ca şi creştin, eşti în părtăşie cu Tatăl şi cu Cuvântul. Acum nu mai ai nicio îngrădire: eşti cuplat la El; capacitatea –puterea- Lui a devenit capacitatea –puterea- ta! Da, El este al tău! El este în tine în toată plinătatea Sa, iar tu începi să trăieşti această plinătate zi de zi!
 
 Dacă descoperi că ai o boală în trup, care te împiedică să lucrezi şi dacă vei spune: „Nu pot să termin această lucrare; nu am putere” sau : „Nu pot să mă duc în locul cutare, pentru că nu sunt în stare”„Nu pot să fac aceasta, nu pot să fac aceea…”, în felul acesta zideşti în tine sursele cu care se alimentează boala ta şi totodată şi îndoiala ta, frica ta, până când acestea iau stăpânire asupra ta şi nu mai şti ce să faci. Mărturisirea ta este ca un combustibil cu care acestea se alimentează şi ard în tine sistemul imunitar.
 
 Trebuie să recunoşti acest fapt: eşti o făptură nouă, ai în tine viaţa lui Dumnezeu, ai în tine Duhul Sfânt care L-a înviat pe Isus din morţi şi în acest context, El îţi dă din plinătatea Lui şi îndepărtează orice îndoială, frică sau boală şi te introduce în puterea lui Dumnezeu. Îţi aminteşti de 2 Corinteni 5:4: „pentru ca, ce este muritor să fie înghiţit de viaţă”
 
 Viaţa aceasta e viaţa lui Dumnezeu -în limba greacă „zoe”-. Viaţa lui Dumnezeu intră în trupul fizic şi distruge bolile. Dacă Isus întârzie -este vorba despre răpire-, toţi vom muri fizic dar cât timp trăim, El plănuieşte ca aceste trupuri să fie sănătoase şi tari!
 Un om al lui Dumnezeu, când se ruga pentru oameni care au fost operaţi şi cărora le-au fost amputate membre din trup, simţea uneori cum viaţa lui Dumnezeu îi inundă şi curge în ei, iar membrele amputate erau create din nou. El se ruga odată pentru un om a cărui coloană vertebrală fusese atât de zdrobită încât nu se mai vedea conturul oaselor şi la rugăciune, Domnul a creat din nou vertebre şi, în câteva secunde, omul şi-a dat jos haina de oţel pe care o purta şi a putut să-şi îndoaie trupul în toate direcţiile.
  Un alt exemplu de vindecare: un om suferea de 16 ani de hernie. Purta un cordon de oţel şi avea dureri încontinuu. În momentul când a trecut la fapte conform Cuvântului, a fost vindecat complet.
 Cuvântul viu este cel care trebuie să devină realitate în conştiinţa noastră. Să nu punem în inimile noastre speranţa, în locul credinţei! Nu spune: „sper că voi primi vindecare, sunt sigur că voi primi-o, odată”. Această mărturisire nu are niciun preţ! Aceasta este iluzie şi nu credinţă! Tu trebuie să şti că Isus a purtat bolile tale!
 
 Isaia 53:4-5 este adevărat, viabil. Isus a purtat bolile noastre şi durerile noastre şi noi am crezut că este pedepsit de Dumnezeu, „dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi”. Pune aceste afirmaţii la persoana întâi şi-ţi va fi foarte uşor să le crezi! Mărturiseşte cu gura ta: „Sunt sigur că El a purtat bolile şi durerile mele şi eu preţuiesc acest lucru! Ştiu că vindecarea mea este o lucrare terminată!” 
 
 Înţelegi că în clipa când cineva Îl primeşte pe Cristos, are parte de vindecare? Isus a purtat bolile tot aşa după cum a purtat şi păcatele. Păcatele vechi nu ne mai afectează. În momentul când L-am primit pe Cristos, toate au fost şterse ! La fel şi bolile!
 
 Să presupunem că după ce un om a fost născut din nou şi toate păcatele lui au fost iertate ca şi cum nu ar fi existat niciodată, el îngăduie duşmanului să îi aducă aminte de viaţa lui anterioară; dacă se gândeşte cu perseverenţă la aceasta, el îşi va pierde pacea, îşi va pierde acea cunoştinţă că este în uniune cu Tatăl şi că este neprihănit. Permiţând acestor gânduri să-i alimenteze fiinţa interioară, el păşeşte pe tărâmul celor mai întunecate îndoieli şi temeri! Nu trebuie îngăduit niciodată duşmanului să facă aceasta. El nu poate repune bolile asupra ta şi nici natura veche n-o poate pune asupra ta dacă rămâi în Cuvânt, căci toate acestea au fost nimicite când ai fost născut din nou! Doar astfel poate Satan să aducă înapoi boala şi să ţină pe cineva legat! Atât de bine se maschează, pentru ca această cunoştinţă despre vindecare să se poată pierde şi el să devină stăpân, dacă nu veghem! De aceea e atât de important să învăţăm despre secretul puterii Cuvântului. Evrei 4:14 afirmă: „Astfel dar, fiindcă avem un Mare Preot însemnat care a străbatut cerurile, pe Isus, fiul lui Dumnezeu, să rămânem tari în mărturisirea noastră!” 
 
 Creştinismul este o mărturisire. De ce? Pentru că este o lucrare de credinţă şi credinţa depinde de mărturisirea noastră. Ai văzut că vindecarea ta s-a finalizat în Cristos, prin lucrarea Lui puternică de înlocuire. Boala aceea de cancer, tumoarea aceea sau boala de plămâni a fost pusă pe Isus şi pe cruce, El devenind cea mai bolnavă fiinţă din Univers. Nu numai păcatele noastre au fost puse asupra Lui, ci El a fost făcut păcat şi a devenit şi bolnav de bolile noastre! În acest fel, în ochii Tatălui este adevărat (1 Petru 2:24) că El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui am fost vindecaţi. Aşa priveşte Tatăl şi la tine: păcatele şi bolile tale au fost îndepărtate de la tine. Ai devenit neprihănirea lui Dumnezeu în Cristos. Ai fost perfect vindecat prin înlocuirea Lui. Când realizezi acestea contrar faptului că boala de cancer încă mai persistă, începi să-I dai slavă Domnului pentru vindecarea perfectă. Dacă faci aşa, prietenii care sunt călăuziţi de simţuri nu te pot înţelege şi vor crede că ţi-ai ieşit din minţi. Dar tu nu ţi-ai ieşit din minţi, ci acum îţi ocupi locul şi mărturiseşti cine eşti în Cristos; chiar dacă durerile persistă, tu să rămâi tare în mărturisirea ta! Te prinzi ca de o ancoră de faptul că El a spus: „Tu eşti vindecat!” şi dacă El a spus că eşti vindecat, atunci aşa este! Vei avea curajul să spui: „Eu sunt ceea ce spune El că sunt. Eu pot să fac ceea ce spune El că pot să fac. El spune că eu pot veni cu îndrăzneală înaintea scaunului harului şi să primesc răspuns la rugăciunea mea (Evrei 4:16). El spune că eu am putere asupra întregii puteri a duşmanului şi că eu domnesc asupra demonilor şi asupra bolii, în Numele lui Isus şi ştiu că El nu poate să mintă. Ceea ce spune El este adevărat şi îmi ocup locul cu îndrăzneală şi, orice ar fi sau ar putea să vină, eu rămân la mărturisirea mea!” Acum, deja, trăieşti prezentul! El este Acela care Îşi afirmă identitatea şi îţi afirmă şi ţie, ca şi copil al lui Dumnezeu, identitatea. Tu eşti ceea ce spune El despre tine! Cuvântul Lui nu înşeală şi trebuie să te ţii tare de mărturisirea Cuvântului! Dacă ţi-e frică să faci această mărturisire, duşmanul se va folosi de frica sau îndoiala ta; nu fii nesigur în mărturisirea ta, afirmând  Cuvântul la un moment dat, dar aţintindu-ţi privirile asupra simţurilor tale în clipa următoare! Atunci, duşmanul te poate înşela! Dacă vei gândi: „n-ar fi minciună să spun că am fost vindecat, când nu am fost vindecat?”, fii încredinţat că nu vei minţi, din două motive: 1. acesta este un adevăr descoperit deja în Biblie -mai ales în epistolele lui Pavel- şi, 2. este un adevăr al cunoştinţei simţurilor.
 
 Exemplu: cineva a realizat că adevărul descoperit de Scripturi îl învaţă că gleznele sale umflate au fost vindecate şi, entuziasmat şi plin de bucurie ca un om care a găsit o comoară, le spune prietenilor: „Uitaţi-vă aici! Prin rănile Lui am fost vindecat!” Însă prietenii care nu cunosc adevărul revelat de Scripturi despre vindecare îi spun: „acesta e un non-sens; nu vezi că gleznele tale sunt încă umflate?” Răspunsul celui în cauză ar trebui să fie: „Da, ştiu! Dar Cuvântul lui Dumnezeu îmi descoperă că această boală a fost pusă pe trupul lui Isus şi ceea ce spune Dumnezeu este adevărat! Ţin tare la mărturisirea mea şi duşmanul pierde puterea asupra trupului meu! Mă vindec perfect şi devin sănătos! Acum cunosc diferenţa între credinţă şi speranţă! Acum ştiu că speranţa poate să aştepte mult fără să primească nimic, fără să poată prelua promisiunile făcute în prezent şi fără să le poată face active.”
 
 Cât despre noi, cei care credem, Cuvântul spune: „Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El pentru ca, atunci când Se va arăta El să avem îndrăzneală şi la venirea Lui să nu rămânem de ruşine şi depărtaţi de El” (1 Ioan 2:28), deoarece cuvintele Lui sunt viaţă pentru cei ce le găsesc şi sănătate pentru tot trupul lor (Proverbele 4:22)! Amin.

Ai o cerere de rugaciune si vrei sa ne rugam pentru tine, ne poti contacta aici : office@emanuelresita.ro

Leave a Reply